Ion

Ion este, probabil, intr-un fel de clasament all time, cel mai citit roman romanesc. Asa cum in poezie suprematia pare sa-i revina Luceafarului eminescian. Paradoxul este ca din aceasta faima (alimentata inclusiv de manualele scolare) prozatorul nu pare sa fi tras prea mare profit de imagine. Cunoscut ca autor al primului roman romanesc modern, Rebreanu n-a fost fetisizat de publicul larg. El e inca perceput ca vocea discreta, aproape inaudibila, din spatele unei capodopere. Portretul interior al omului e adeseori uitat, acestuia preferandu-i-se portretele personajelor sale. Stim indeobste mai putine despre omul Rebreanu decat despre George Bulbuc sau Macedon Cercetasu. Iar asta in conditiile in care opera lui memorialistica e impresionanta. (Iar aventura editarii jurnalului sau constituie ea insasi un roman). Ar fi timpul, acum, la aproape un secol de la aparitia lui Ion (se va implini peste sase ani) sa facem putina dreptate si sa ne intrebam cu ce eforturi de constiinta a fost posibila scrierea unei asemenea carti inaugurale. Surprizele vor fi majore.